Expoziția de fotografie a explorat cartierul Militari ca loc al contrastelor: arhitectură socialistă, dezvoltare urbană haotică, provizorat, rezistență comunitară, platformă industrială, spații comerciale, locuire.

Autorii fotografiilor: Vanessa Voicu, Roxana Babiciu, Robert Zamfir, Mihai Rotaru, Marius Raiu, Mălina Moncea, Louis Jamal, Laura Iordache, Korosy Armin Endre, Elena Dobrescu, Daniel Tudor, Dana Iordan, Crina Stanciu, Anne Leonte, Alexandru Hornea.

La vernisajul expoziției a avut loc o discuție despre „istoria vie" a cartierului Militari, între identitate, memorie și valoare afectivă. Discuția a făcut parte din seria La Liber organizată de Teatrul Masca și a fost moderată de Raluca Bujor, profesoară de filosofie și parte din echipa Filtru Cultural București, alături de Răzvan Voinea & Elena Trifan — membri Politeia și Alina Crăiță & Vladimir Purdel — actori Masca.

Printre altele, am aflat de ce nu a existat atâta timp niciun parc în cartierul Militari, care este povestea Lacului Morii, care este destinul fostelor zone industriale din zonă și cum poți genera schimbare prin mici gesturi de rezistență.

Pentru a afla mai multe despre zona Obor ca orizont cultural, am colaborat cu Paper Traffic, situat chiar pe terasa halei vechi (1936–1950). Editură, galerie, frizerie și hotspot pentru campionate de table, micul spațiu gestionat de Paper Traffic se integrează armonios în haosul ordonat al pieței agroalimentare.

Evenimentul a debutat cu lansarea benzii desenate despre zona Pieței Obor – HAI PE-AICI, realizată de Maria Mălcică. Autoarea a explorat cartierul prin ochii a doi prieteni, mai degrabă flaneuri decât simpli clienți.

Lansarea a fost completată de o masă comunitară, care a facilitat discuții despre schimbările prin care au trecut Piețele Obor și alte piețe din București, posibilitatea gentrificării și locul culturii într-un spațiu profund comercial.

Participanții au primit o hartă cu indicii și au fost invitați să descopere detalii emblematice ale stilului modernist, specifice locuințelor construite între 1933 și 1949, sub coordonarea arhitecților Ioan Hanciu și Nicolae Aprihăneanu.

Printre elementele căutate s-au numărat feronerie originală, balcoane cu forme geometrice, vitralii, detalii Art-Deco și alte indicii din parcelarea interbelică. Activitatea a urmărit familiarizarea participanților cu vocabularul arhitecturii moderniste și cu istoria Bucureștiului din punct de vedere al evoluției arhitecturale.

Conceput în perioada interbelică drept un oraș-grădină, cartierul a fost realizat de Casa Construcțiilor între 1933 și 1949, după planurile arhitecților Ioan Hanciu și Nicolae Aprihăneanu.

Participanții au parcurs un traseu pietonal care a inclus exemple de locuințe populare moderniste, cu elemente Art-Deco, grădini private și dotări comunitare. Turul a evidențiat diversitatea tipologică și coerența arhitecturală a cartierului, dar și povestea din spatele acestor construcții gândite pentru funcționari și muncitori.

Turul a fost completat de vizitarea Casei Hanciu, deschisă anual publicului de către strănepotul arhitectului, Jérémy Vercken. Vizitatorii au putut vedea nu doar casa arhitectului, ci și expoziția temporară „Silent Blueprints", semnată de artistul Albert Kaan.

Participanții au fost invitați să exploreze casa și grădina scriitorului, ghidați de o serie de ghicitori care i-au condus către obiecte reprezentative din universul lui Tudor Arghezi. Activitatea le-a oferit ocazia de a descoperi, într-un mod interactiv, detalii din viața și opera poetului, precum și istoria locului în care a locuit și a creat, alături de familia sa, din 1930 până la finalul vieții.

Printre indiciile propuse s-au numărat: „Cușca lui Zdreanță", care îi invita pe copii să găsească locul unde se odihnea celebrul câine din poezia lui Arghezi; „Bastonul poetului", un simbol al prezenței sale în casă; și „Ochelarii", obiectul prin care autorul privea lumea și o transforma în vers.

Explorarea a presupus observație atentă, fotografiere sau desen. La final, copiii au prezentat rezultatele și au fost recompensați cu o surpriză. Activitatea a încurajat interacțiunea directă cu patrimoniul cultural și a adus în prim-plan povestea locului în care Tudor Arghezi a trăit și a creat, într-un mod accesibil și memorabil pentru publicul tânăr.

După ce am primit o perspectivă din interior de la doi dintre artiștii care lucrează la Atelierele Scânteia, ne-am orientat atenția către exteriorul acestui reper al orașului. Am avut plăcerea să o avem ca invitat pe arh. Irina Tulbure, care ne-a vorbit despre numeroasele rescrieri ale zonei în care se află Casa Presei Libere, de la Luna Bucureștilor, complexul expozițional Romexpo și fostul Pavilion EREN, până la cartierul Jiului.

„Povestea Casei Scânteii a început sub semnul schimbărilor și al intenției clare de a crea un model exemplar obligatoriu de urmat în operațiunea de rescriere a peisajului urban românesc, după cel de al doilea Război Mondial. Nu s-a întâmplat tocmai așa. Orașul cu clădiri înalte, cu turnuri, coloane și ornamente nu a mai fost pentru o vreme în interesul proiectelor de sistematizare. Astfel că a urmat o nouă etapă de reformulări ale spațiului din jurul Casei Scânteii: expoziții, arhitectură modernă, hoteluri verdeață, îndrăzneală și un alt peisaj rescris. Clădirile înălțate astăzi în vecinătatea Casei Scânteii ocupă și ele cu povestea lor același loc, care devine din ce în ce mai restrâns și mai dens construit." (Irina Tulbure)

Cum reușește Suprainfinit Gallery să mențină un dialog cu trecătorii, vecinii și spațiul public, într-un cartier rezidențial cu o încărcătură istorică importantă? Cum pot încuraja practicile artistice asumarea spațiului public de către locuitori?

În jocul delimitărilor pe care îl presupune orice spațiu urban, prin felul în care sunt investite cu semnificație și asumate, pragurile pot da naștere unor practici prin care o comunitate (efemeră sau stabilă) își recâștigă „dreptul la oraș", adică reușește să transforme spațiul public în spațiu comun (S. Stavrides, 2023). Dar ce înseamnă până la urmă „spațiu comun" și ce rol pot avea „spațiile-prag" în apariția acestuia?

De la aceste întrebări am pornit discuția în cadrul evenimentului din cadrul proiectului Filtru Cultural București, găzduit de Suprainfinit Gallery. În jurul unei mese rotunde fictive, am explorat relația dintre artă și spațiul public alături de Cristina Vasilescu, curatoarea galeriei și Raluca Bujor, doctor în Filosofie, profesoară la liceu și cercetătoare.

Alături de Centrul de Resurse în Fotografie, am realizat o expoziție colectivă cu fotografiile selectate în urma unui open call. Miza a fost explorarea contextul urban din jurul CdRF și surprinderea atmosferei zonei prin intermediul lentilei. Iată câteva nume de străzi care au fost explorate: Str. Mircea Vulcănescu, Str. Crișana, Str. Transilvaniei, Str. Horațiu, Str. Tomișana, Str. General H. M. Berthelot, Str. Iulia Hașdeu.

În expoziție au fost expuse lucrările următorilor fotografi: Alex Canjea, Alexandru Hornea, Andreea Bușuioc, Andu Ghizdavet, Cătălin Mihai, Cristina Popa, Daniel Tudor, Duma Gabriel, Emma Brahas, Grecu Daniel, Iulia Ioana Dima, Cristian Juravle, Marius Raiu, Cezar Niculescu, Roxana Babiciu, Ruxandra Nanu, Ștefania Crăciun, Teodor Georgescu, Vanessa Alexandra Voicu, Vlad Mihai.